Cu Lupa prin Oras

Inimi pe garduri

Leave a comment

Una din zilele alea. Nu, nu “alea”. O zi în care nici măcar un Big Milk pare sa nu aibă putere să împingă norii cei gri şi nici o rochie roşie cu buline nu poate însenina faţa posomorâtă.

Stau pe o bancă veche şi mă uit la telefonul pe care tocmai l-am închis. Nicio veste bună. Îmi ridic privirea şi mă simt personaj de Gala Galaction. Nu vine niciun răspuns de sus. Mă uit în jos spre telefon. Noroc! Întorcându-se de sus, privirea alunecă până să-şi găsească ţinta şi se odihneşte o clipă pe gărduleţul verde din faţa mea, care desparte strada de zona cu bănci. Gărduleţul e acolo de nu se ştie când, dar abia acum îi observ modelul din fier forjat. Câte o jumătate de inimă se sprijină de o bară verticală, aşteptând ca cealaltă jumătate să completeze partea opusă.

IMG02210Dacă până şi gardurile au inimi, poate că mai există o speranţă şi pentru oameni. Şi uite cum găseşti Big Milk, literally, pe toate gardurile.

P.S. This was not a romantic post.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s