M-am ocupat atât de mult timp de şi cu vorbele altora, încât aveam nevoie să fac ceva ca să nu uit să folosesc vorbele mele. Aşa că mi-am deschis un blog. Şi-aşa de scris pe hârtie nu mai poate fi vorba demult, degetele mele s-au dezobişnuit de ustensilele clasice de scris şi am ajuns să nu-mi mai pot descifra propria caligrafie.
Nu mă încadrez nicăieri, nici la blog literar, nici la blog de jurnalist ratat, nici la blog de beauty. Dac-aş călători, poate că ar putea fi blog de călătorie. Deocamdată, călătoriile sunt scurte, observaţiile la fel, iar lupa e încă mică.
Îmi plac filmele documentare şi pentru plăcerea asta a mea am un proiect mai vechi: http://filmuldocumentar.wordpress.com. El e “copilul” meu de suflet şi tocmai pentru că mi-e drag, am făcut ceva ce un părinte obişnuit n-ar putea face: l-am lăsat o vreme în stand-by, pentru ziua în care o să fiu capabilă să-l cresc cum se cuvine.
Aşadar intraţi. E deschis.
Cu Lupa prin Oras 
May 25, 2013 at 3:22 pm
Ti-a mai zis cineva Sinoma pana acum? Probabil ca nu.
May 25, 2013 at 2:30 pm
Bravo, Sinoma! Esti de toata isprava. Iti doresc o viata frumoasa!
May 25, 2013 at 9:02 pm
Păi tocmai că nu-s, dar încă mai trag nădejde să fiu cândva.
Eşti tot Cristian, nu-i aşa?
Oricine ai fi, te mai aştept în vizită, chiar dacă opiniile noastre nu coincid. Ba cred că e mai interesant aşa.
March 19, 2013 at 3:04 am
un stand-by cam lung totusi …de prin 2011
March 20, 2013 at 12:45 pm
Într-adevăr. But I’ll be baaaack!