Am participat la ediţia de primăvară a Super Blog. De fapt, e mult spus “am participat”, deoarece nu m-am înscris decât la două probe. Unul dintre motivele principale pentru care m-am înscris de altfel, acela de a putea alege probele la care doreşti să te înscrii. E prima oară, de când se organizează SuperBlog, când nu mai e obligatoriu să participi la toate probele. Evident, această alegere te descalifică din start de la condiţia de finalist.
Un alt motiv pentru care am participat a fost acela că am vrut să-mi verific coeficientul de creativitate pe o temă dată. De prin liceu n-am mai avut ocazia asta. Cred că stau binişor încă, chiar dacă, încet -încet, neuronii nu-şi mai dau mâna cu aceeaşi viteză. Şi am vrut să văd şi ce debitează mintea altora pe aceeaşi temă care mie mi-a inspirat un anume text.
Mă bucur că m-am înscris la cele două probe, iniţial aveam de gând să particip la mai multe, dar cum mereu uitam să scriu în intervalul de timp indicat, eram candidată la penalizări. Şi parcă nu dă bine să ţi se scadă puncte pentru întârzieri. Mi-am propus însă ca la toamnă, dacă se păstrează regula jocului, şi anume neobligativitatea tuturor probelor, să fiu mai harnică.
Ţin să precizez că nu m-am supărat pe lume, nu mă consider nedreptăţită în vreun fel de notele primite, într-un cuvânt nu-i niciun “bai” din partea mea :). Nu din aceste motive nu am continuat să scriu. Pur şi simplu, chiar dacă ştiu că motto-ul Jocurilor Olimpice e întotdeauna valabil, nu am vrut să mai înscriu textele după termenul limită. My choice, my bad.
Datorită şi mulţumită acestei competiţii am descoperit o mulţime de bloguri interesante şi de texte foarte reuşite. Mult mai bune decât ale mele. Nu pot decât să remarc că, într-adevăr, românii/româncele au talent, dom’le! Chiar mă gândeam ce aş face dacă aş fi în locul juriului; cum aş departaja atâtea texte foarte bune. Evident, ca în orice competiţie arbitrată de oameni, intervine subiectivitatea şi afinităţile personale pentru un stil sau altul. Ceea ce mă duce cu gândul la concursul Eurovision: şi acolo sunt încrise melodii din genuri diferite, pop, rock, dance, în formulă de trupă sau solişti. Aşa şi la SuperBlog, au fost înscrise articole din registre diferite, iar singurele criterii obiective de jurizare au rămas respectarea cerinţelor fiecărei probe şi corectitudinea (sau nu) gramaticală. Eu cred că e foarte greu să alegi, urmând comparaţia muzicală de mai sus, între o baladă rock şi o piesă dance dezlănţuită, când ambele sunt foarte bune în felul lor.
În schimb, mi-ar plăcea ca în toamnă să văd nişte îmbunătăţiri în cadrul concrusului:
* ar fi binevenite nişte premii de consolare pentru cei care se clasează în primii zece la fiecare probă: vouchere de reducere 10% şi transport gratuit la urrmătoarea comandă pe situl sponsorului probei, de exemplu, care să fie transmisibile; adică, poate eu doresc să ofer voucherul meu unui alt participant, în semn de apreciere pentru activitatea sa. Ar fi o mică surpriză care să aibă mai multă cărniţă pe ea decât un simplu “Îmi place blogul tău”.
* ar fi mai uşor de urmărit un clasament separat al fiecărei probe şi la final, însumarea notelor primite de fiecare participant la fiecare probă s-ar putea face foarte uşor, fără nicio problemă. Plus că ar oferi mai multă transparenţă întregului proces.
*ar fi mult mai util, pentru toată lumea, începând cu participanţii şi terminând cu juriul şi organizatorii, dacă s-ar hotărî ca perioada de înscriere ptr o anumită probă să fie de doar 7 zile de la anunţarea ei. În modul în care e redactat acum regulamentul, orice blogger care şi-a anunţat participarea şi care până acum nu a înscris niciun articol, se poate înscrie la prima probă de exemplu, supunând juriul Farmec la încă o rundă de evaluare şi bineînţeles primind punctele de penalizare aferente (ceea ce înseamnă că, la un punctaj maxim, va avea deducere de 300 de puncte, câte 10 pe zi, şi în final un punctaj total cu minus). Soluţia celor 7 zile ar fi mai bună atât pentru ameţiţi ca mine, care se trezesc prea târziu, cât şi pentru juriu, care ştie astfel câţi candidaţi are de jurizat.
Am scris acest articol pentru ultima probă a concursului, chiar dacă nu e tocmai la obiectul temei propuse şi, în buna mea tradiţie, îl înscriu peste termenul limită 🙂 Dar mă gândesc că poate organizatorii au nevoie de feed-back şi din partea nefinaliştilor. Şi poate că, citindu-l, vor găsi că observaţiile mele nu sunt chiar inutile şi pot fi folosite pentru îmbunătăţirea competiţiei.
Şi cu asta, la revedere Spring SuperBlog şi, dacă mai trăim, ne recitim la toamnă. Parol!
Cu Lupa prin Oras 