Din nou despre educaţie

Iată o tanti care ştie ea ce ştie şi radicalismul ei tare bine i-ar prinde sistemului de învăţământ actual:

Nu m-a-ntrebat nimeni, da’ dacă Liviu Pop a putut fi ministrul educaţiunei naţionale, eu de ce nu mi-aş putea da ne-ntrebată cu părerea?

Eu zic carevasăzică aşa:
De la examene.
Examene, concursuri & stuff.
De-acolo tre’ să-nceapă.
Ale profilor şi ale elevilor.

Faza aia cu metodele de predare, cu să-i implicăm pe copii, să-i atragem etc? Căcat new age. În afară de ăia 5% care chiar învaţă pentru că le place sau pentru că ţin minte din clasă, unde-aţi văzut voi copil care să înveţe de plăcere şi pentru că-i profa frumoasă? (…) În afară de ăia câţiva (foarte puţini, cel mult 2 într-o clasă de 30 de copii obişnuiţi) cărora le place de la natură să înveţe (să studieze, repet; să se pună cu burta pe carte acasă şi la bibliotecă; şi oricum doar la materiile care le plac), restul învaţă de frica notei.

Continuarea aici.